RĂSTIGNIT ÎNTRE CRUCI : o frescă memorabilă a vieții și vremurilor unui ”român absolut”

Posted: June 29, 2010 in Uncategorized

Vlad Țepeș este fără doar și poate o figură marcantă a istoriei neamului românesc.Setea sa de dreptate și dragostea neostoită de Țară l-au transformat într-unul din cei mai iubiți voievozi ai noștri.Totodată,cruzimea exemplară de care-a dat dovadă față de potrivnici i-a determinat pe-aceștia să răspândească,folosindu-se de inovația lui Guttenberg,tiparul,povești care-l transformau pe magnificul voievod într-un tiran nebun ,băutor de sânge.De-aici,a luat naștere cel mai cunoscut roman de groază al tuturor timpurilor ,anume DRACULA al lui Bram Stoker,un irlandez cu o imaginație bogată ,plăsmuitorul vampirului ,făptură care-a bântuit conștiința colectivă datorită numeroaselor ecranizări și dramatizări ale romanului.

Astfel,imaginea unui luptător aprig ,dar drept,pentru Creștinătate,a fost legată de 0 creatură demonică.

Povestea adevărată a lui Vlad-Vodă e însă mai puternică decât orice mit vampiric,și o spun cu mâna pe inimă.

Am avut ocazia să citesc un roman istoric remarcabil,al unui român hotărât să spele imaginea lui Țepeș. Romanul ,în 2 volume,poartă titlul  ”Răstignit între cruci sau viața și dupăviața lui Vlad Vodă,căruia norodul i-au zis Țepeș” și este semnat de Vasile Lupașc,de la care am avut onoarea să primesc și un autograf.

Romanul este după părerea mea o inițiativă lăudabilă.Vasile Lupașc a luat o figură transformată de Occident în bun comercial și i-a restituit adevărata valoare. Vlad pe care el l-a creionat în roman nu are nimic din vampirul Dracula.Este un valah viteaz,care-și iubește țara  ”VISUL SĂU CEL MARE” și este gata s-o apere cu prețul vieții. Urăște dezbinarea și nu vrea să audă că Valahia e săraca,spunând că singurul lucru care-i lipsește sunt  ”boieri și oameni care să facă treabă”. Cunoaște bine tacticile turcilor cu care luptă,copilăria fiindu-i marcată de prizonieratul în Cetatea Chiorului din Anatolia. E un expert în arta disimulării,scena cu solii turci în care declară că-i va ajuta să-și păstreze obiceiul de a nu-și scoate turbanele,ordonând apoi să li se bată cuie în cap stând mărturie în acest sens . Îi prețuiește pe cavalerii săi ,pe Ler,un om tăcut dar vajnic în luptă,pe Stroe,veșnic glumeț,pe Mihnea,care a trebuit să ia o decizie dureroasă,pe Tudor,fiul lui Ler,un vlăjgan cu sufletul pur,ca și cum ar fi frații săi.

Scena cea mai zguduitoare din întregul roman este cea a morții Mălinei,soața lui Vodă.Turbat de o durere sufletească mistuitoare,Țepeș va mușca dintr-un turc,asemenea unui animal de pradă.Este una din cele mai dramatice scene pe care am avut ocazia să le văd cu ochii minții.

Dar,să nu dezvălui prea mult din această scriere cu adevărat memorabilă. Mai spun doar atât: Mulțumesc,Vasile,pentru că ai redat Valahilor pe cel ce era,este și va să fie al Valahilor pe vecie!

Alex Szollo

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s