Costi Șerban ,un tânăr artist al cuvintelor

Posted: June 13, 2010 in Uncategorized

Cu ceva timp în urmă am făcut o recenzie la volumul de proză scurtă și poezie al tânărului Costi Șerban,o persoană înzestrată cu o combinație extrem de reușită de talent,sensibilitate și prospețime.În acea recenzie,insistam pe partea de proză,căci despre poezie urma să vorbesc ulterior.

Ceea ce voi și face,în cele ce urmează.

Poezia lui Costi Șerban este marcată de originalitate(felul în care e scris cuvântul  ”curge” în poemul  ”Copila revoluției ” ,de parcă ,aidoma ,ar curge,stă mărturie),dragoste,însă nu una kitschoasă ,cum vedem prin tot felul de texte de melodii care prind la publicul de azi ,gen  ”Te-am iubit,m-ai părăsit,întoarce-te la mine….” La talentatul  poet atât de tânăr,dragostea este pură și profundă.  ”M-am născut târziu ,fiindcă am prins viață abia prin tine ” ,declară eul liric șerbanian iubitei sale,căreia în deschiderea poemului îi adresează rugămintea ”Dă-ți seama că suntem făcuți din aceeași sevă”  Analogia cu Zidul reîntregit al Berlinului mi se pare extrem de originală,dând un aer proaspăt poemului.

Iubirea eului liric trece dincolo de timp,căci în momentul în care ființa iubită îi spune :  ”Timpul te va face să mă uiți ” el răspunde ”Dar nu știi că timpul e relativ?”

Confesiunea ” Sunt un copil când vine vorba de iubire” mi se pare esența concepției autorului despre iubire. Dacă toți am fi în stare să iubim aidoma copiilor,pur și lipsit de interes,lumea ar fi mult mai bună.

Motivul iubirii  ca teatru este prezent în finalul poemului :  ”Și acuma finalul/Se trage cortina/Lumea aplaudă/Dar noi /Oare ne-om mai simți?”

De-asemenea ,în MÂNDRIE,pe care eul liric o dedică unei anume Isabelle,am dat peste un vers final care mi-a plăcut instantaneu :  “E atât de dulce încât mă dor dinţii”

Alt final surprinzător este acela al poemului  “Femeia infinită” ,în care eul liric pare indecis în a-şi numi iubita,oscilând între “femeie,”  “fetiţă” “iubită” ,”nevastă” şi “prietenă”,temându-se de fiecare dată de reacţia ei. Astfel,el declară cu mult patos în final : “Am să tac,acoperindu-mi gura cu a ta”. Astfel,suntem încredinţati că femeia trebuie iubită şi apreciată pentru ceea ce este ,fără a-i da o anume etichetă.

Per ansamblu ,poeziile lui Costi Şerban palpită de sentiment,de culoare,de autenticitate,iar mie unul,în calitate de prieten,nu-mi rămâne decât să-i urez succesul pe care-l merită din plin şi să-i mulţumesc pentru francheţea cu care se exprimă. Baftă în tot ceea ce faci!

Alex Szollo, “white and nerdy”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s